Retete speciale

1. Înlocuitor de zahăr

Din frunze tinere de pătlagină se poate prepara în trei moduri un sirop care poate fi folosit în vederea reglării metabolismului şi curăţării sângelui pe tot parcursul anului.

Reţeta 1

Se culeg în jur de 5-6 mâini de frunze de plantă. Se spala bine si se trec frunzele prin masina de tocat. Se adauga putina apa, 300g de miere si 200g de zahar.

Compoziţia obţinută se aşează la foc mic, amestecându-se continuu, până la fierbere.Când toate elementele de mai sus s-au transformat într-o pastă mai vâscoasă se toarnă în borcane, se astupă şi se depozitează în frigider

Reţeta 2

 

Se ia un vas de lut sau de sticlă în care se pun alternativ un rând de frunze de plantă (bine spalate) şi un rând de zahăr, până la umplerea acestuia. Se asteapta pana ce frunzele din vas s-au tasat, completandu-se in continuare cu frunze si cu zahar. cand vasul este plin, se ertmetizeaza cu folie de plastic si se ingroapa in pamant timp de 8 saptamani. Dupa aceasta perioada, continutul vasului se va fierbe la foc mic amestecandu-se continuu. Se depoziteaza in sticle care vor fi pastrate la frigider.


Reteta 3

Se amesteca 1 kg de zahar cu 450g de apa si sucul de la o lamaie mai mare. Compozitia se fierbe timp de 10 minute. Spuma care apare in timpul fierberii se colecteaza in permanenta, cu o lingura de lemn. Produsul rezultat este format din glucoza si fructoza, avand puterea de indulcire dubla fata de cea a zaharului.

2. Apă tonică

Zarzavat, frunze fragede de varză, coji de ou spălate bine, sfeclă roşie, ţelină, morcovi, mere, urzici, trifoi, păpădie, tot felul de plante medicinale, rădăcinoase – cum ar fi cartoful. După ce toate au fost bine spălate şi tăiate mărunt, se pun împreună cu zece linguri de tărâţe de grâu într-un vas cu apă. Toate sărurile solubile şi vitaminele trec în apă. Se poate consuma lichidul rezultat începând de a doua zi. Băut zilnic, ajută la refacerea metabolismului, la vindecarea bolilor de inimă şi de stomac, cu condiţia ca durata unei cure să fie de 3-4 săptămâni. Se păstrează la frigider sau în locuri răcoroase. Se completează cu apă, până când socotim că puterea ingredientelor s-a epuizat.

3. Apă minune

10-15 linguri de tărâţe de grâu se pun la înmuiat peste noapte într-un litru de apă. A doua zi se strecoară printr-un tifon sau se presează cu mâna. Cine doreşte să valorifice la maximum tărâţele poate turna încă o dată apă peste ele. Apa de tărâţe este recomandată pentru prevenirea şi tratarea majorităţii bolilor. Totodată, apa de tărâţe se poate folosi şi contra setei, dacă îi adăugam puţin suc natural de fructe.

4. Băutură întăritoare

250 ml suc de portocale sau de sfeclă se amestecă cu 2 gălbenuşuri. Amestecul obţinut este foarte hrănitor şi poate înlocui chiar şi o masă.

5. Suc vindecător

Suc de varză, ţelină, morcovi şi cartofi se amestecă cu puţină apă. Bautura astfel obţinută, băută zilnic, timp de o luna, ajută la vindecarea bolilor de inimă şi de stomac.

6. Germeni

Reţeta 1

 

Se pun seminţele (grâu, orz, porumb, fasole, lucernă, muştar, mazăre etc.) într-o farfurie, în apă, să se umfle şi dacă se poate, să fie unele lângă altele. Pentru ca apa să nu se evapore este bine să se aşeze deasupra o altă farfurie de acelaşi format. Se scurge surplusul de apă pentru că seminţele nu trebuie să plutească. Ele se dezvoltă repede şi în câteva zile, în funcţie de temperatură, plăntuţele au deja câţiva centimetri. Se aşază la geam, ca sa înverzească şi să se îmbogăţească în vitamine. Unii embrioni se recoltează când ating lungimea de 1 cm şi se valorifică împreună cu seminţele. De obicei, se prepară împreună cu alte salate sau fructe. Pot fi pregatite şi cu mixerul.

Reţeta 2

  

Se împrăştie seminţele pe o pânză groasă, umedă, întinsă pe o planşetă. Pânza trebuie menţinută umedă tot timpul şi la început, în funcţie de caz, să fie acoperită cu altă planşetă. Această metodă este extrem de cunoscută în Extremul Orient, chinezii cultivând astfel fasolea verde, care încolţeşte în câteva ore. Se recomandă ca procesul de germinare a boabelor să se desfaşoare la temperatura camerei (aproximativ 18 grade C). Prin germinare, boabele se înmoaie încât pot fi strivite între degete, se mestecă uşor şi sunt plăcute la gust. Dacă au un gust acru, nu se mai consumă. 

 

Valoarea seminţelor, indiferent de felul lor, poate fi testată prin puterea de germinare. Când doriţi să consumaţi grâu sau ovăz trebuie să aveţi grijă să nu le cumpăraţi dacă au fost uscate cu aer fierbinte. Meiul nu trebuie să fie decorticat. Învelişul său este atât de moale încât atunci când îl zdrobim cu mixerul se transformă în pulbere. Pe lângă siliciu, meiul mai conţine şi mult magneziu şi potasiu, elemente bazice de o foarte mare importanţă. Este indicat ca, măcar de câteva ori pe zi, să se consume 2-3 linguri de mei.

Nu cumpăraţi orez glasat, deoarece acesta nu poate încolţi, fiind devitalizat. În Orient, din momentul trecerii la folosirea orezului glasat, s-a răspândit boala Beri-Beri (avitaminoza B). Seminţele de floarea-soarelui şi de susan constituie hrana preferată a naturiştilor, iar cele de dovleac sunt foarte bune la gust şi foarte sănătoase.

7. Suc de dovleac

Se obţine din 500 g miez de dovleac ajuns la maturitate, care se curaţă de seminţe şi de coajă, se taie felii, se trece prin maşina de tocat şi apoi se stoarce. Sucul se consumă imediat sau se păstrează la frigider 12 ore. Se bea în două reprize, dimineaţa şi seara. Se recomandă în boli cardiace.

8. Hrană din urluială

Urluiala este obţinută prin măcinarea mare a boabelor de grău, porumb, secară, in, mei, orez, seminţe oleaginoase, hrişcă, ovăz, susan etc. Acestora li se adaugă: ulei, lapte, drojdie de bere, mirodenii, puţină ceapă tocată, sare de mare. Dacă vrem ca preparatul să fie dulce se pot adăuga o linguriţă de miere, lactoză, foarte puţină drojdie de bere, cubuleţe de mere şi stafide. Seminţele transformate în urluială pot primi un adaos de nuci, hrişcă şi seminţe de floarea-soarelui. Se adaugă germeni de grâu, tărâţe şi foarte puţină apă. Preparatul este o hrană vie, dar pentru cei neobişnuiţi cu aşa ceva poate părea o aiureală, deşi are o mare putere nutritivă şi în acelaşi timp, ajută să nu se mai formeze în organism depozitele de reziduuri toxice, care stau la baza atâtor maladii.

9. Ulei cu valoare nutritivă integrală

Pentru ca un ulei să fie considerat bun, acesta trebuie să fie neapărat obţinut prin presare la rece şi lăsat aşa în stare naturală, fără a mai fi supus unui alt proces industrial. Cel mai bun ulei este considerat cel de măsline, obţinut din fructe bine coapte. Săracia uleiului de măsline în acizi graşi polinesaturaţi pare să explice (ca şi uleiul de arahide) slaba lui implicare în cazurile de creştere a colesterolului. Uleiul de măsline este un excelent produs natural cu efecte antioxidante. El este recomandat în prevenirea arteriosclerozei, trombozelor şi infarctelor miocardice.

Datorită faptului că grăsimile vegetale şi margarinele sunt obţinute prin încălzire la temperaturi înalte, aceste produse sunt considerate total neindicate consumului. Lămâia şi oţetul natural, dacă sunt folosite cu masură, sunt asemenea mierii: un adevărat medicament! Utilizate însă cu regularitate şi în cantităţi mari provoacă hiperaciditate.

10. Oţet din mere

(metoda Vermont-Menrath)

Se rad merele. Se toarna apa calduta, care in prealabil a fost fiarta, in proportie de 1 litru de apa la 0,8 kg terci de mere rase. La 1 litru de apa se adauga: 100g miere de albine, 10g drojdie de bere proaspata, 20g paine neagra uscata. Vasul se tine descoperit intr-un mediu intunecos, la o temperatura de 20-30 grade C, timp de 10 zile, perioada in care se amesteca cu o lingura de lemn de 2-3 ori pe zi. Dupa aceasta perioada, continutul vasului se desarta intr-un saculet de panza care se preseaza pentru extragerea sucului. Sucul rezultat se strecoara din nou printr-un tifon, iar lichidul rezultat se depoziteaza intr-un vas cu gura larga.

Facultativ: la fiecare litru de suc rezultat, se mai adauga cate 50-100 g de miere.

Se leaga vasul la gura cu un tifon si se aseaza langa o sursa de caldura sau la soare, pentru  o perioada de 40-60 de zile. Dupa aceasta perioada, se trage otetul rezultat, in sticle care se astupa foarte bine (eventual se ceruiesc), depozitandu-se la racoare.

11. Înlocuitor de cafea

Se rumenesc pe rând într-un vas de tablă neagră: două linguri de grâu, două linguri de fasole uscată, o lingură de năut, o lingură de cicoare, trei linguri de orez. Se amestecă şi se prăjesc foarte uşor în foarte puţin ulei de floarea-soarelui. Se lasă la răcit, după care se râşnesc. Pentru preparare se foloseşte o lingură cu vârf din produsul obţinut la 400 ml de apa, lăsându-se la fiert timp de 10 minute. Nu se serveste foarte fierbinte!

Daniel Menrath - Dieta vietii

Zaharul invertit

Potrivit nutritionistilor care ne invata cum sa ne hranim sanatos, zaharul alb, carnea, sarea si faina alba ar trebui eliminate din alimentatie. Ei recomanda, de exemplu, in locul zaharului alb - mierea sau zaharul brun. Bune, nimic de zis, dar scumpe! Asa ca mai bine ne preparam singuri zahar invertit. Reteta este economicoasa - zaharul invertit avand putere dubla de indulcire fata de cel alb -, iar in plus rezolva si unele probleme de sanatate: prin acidul citric incorporat. Zaharul invertit mareste capacitatea de asimilare a calciului in intestin, ajuta la vindecarea rahitismului, previne formarea calculilor renali, dizolva sarurile acidului uric, este antiinfectios si, important!, nu este cancerigen. 

Avem nevoie de:

- 2 kg. zahar tos;
- 900ml. apa (de la robinet sau plata);
- 2 lingurite rase de sare de lamaie;
- un vas emailat (se interzice folosirea inox-ului sau a aluminiului)

Mod de preparare:

- Se pun toate ingredientele intr-un vas smaltuit, se fierbe totul la foc iute si se amesteca putin cu o lingura de lemn (nu se foloseste nici un fel de metal). Invertirea zaharului dureaza, in total, 10 minute.
- Fierband in clocote, zaharul se transforma intr-o compozitie limpede ca uleiul sau ca mierea; pe marginea vasului se aduna o spuma pamantie la culoare, care se strange cu lingura de lemn si se arunca. Se colecteaza ca si la dulceata. Astfel se obtine un amestec de doua monozaharide (glucoza si fructoza) cu putere dubla de indulcire, comparativ cu "fratelei sau, zaharul obisnuit.
- In ultimele 2-3 minute de fierbere, trebuie sa fim atenti ca siropul din vas sa nu se inchida la culoare -  pentru aceasta vom micsora intensitatea focului.
- Cand este gata, zaharul nu mai colecteaza spuma si are consistenta unei smantani mai subtiri.
- Se lasa la racit putin si cand este caldut inca, se toarna in borcane curate prin doua straturi de tifon.
- Se foloseste in loc de zahar in ceai, cafea, lapte, prajituri, checuri, cozonac,  conditia fiind de a micsora cantitatea de lichid, eventual din albusuri (in cazul prajiturilor).

Doctorul Ou

Un ou este o capodopera neintrecuta a naturii. El contine aproape toate vitaminele si microelementele necesare pentru intarirea sanatatii. Motiv temeinic ca sa-l folosim si ca medicament.

Au trecut timpurile cand domina o teorie gresita, precum ca ouale contin colesterol daunator. Ultimele cercetari medicale arata ca in componenta lor se gasesc lecitina, holina si colesterol "bun". Ficatul nostru foloseste colesterolul din ou pentru producerea de secretii biliare si formarea de celule noi; lecitina hraneste creierul si dizolva depunerile aterosclerotice din vasele sanguine, iar holina este foarte importanta pentru imbunatatirea memoriei si eliminarea toxinelor din ficat.

Ouale sunt un depozit adevarat de vitamine A, K, E, grupa B, niacina, biotina si acid folic. Dupa cantitatea de vitamina D, de care ducem lipsa aproape toti, ouale sunt pe locul doi dupa uleiul de peste. In ou se afla combinatia optima de microelemente: fosfor, fier, cupru, mangan si cobalt, iar in coaja - Ca si Mg. Ouale contin si niste fermenti cu efect antimicrobian, antiedemic si antiinflamator. Dar asta nu inseamna ca de acum inainte trebuie sa incepem ziua cu omleta, ou fiert sau ochiuri, ca sa nu epuizam pancreasul si tractul digestiv, care inca nu "s-au trezit".

Nutritionistii recomanda:

* Sa mancam ouale dupa ora 14, cand organismul asimileaza mai bine nutrientii din ou, mai ales in perioada septembrie-iunie, cand organismul are nevoie crescuta de vitamine.

* Pentru intarirea imunitatii si imbogatirea organismului cu vitamine si microelemente se prepara bucate in care ouale se combina cu zarzavat, legume si frunze verzi de papadie, trifoi, podbal, tei, artar dulce si urzica.

* Pentru copii si tineri este util consumul zilnic de ou, iar la varsta a III-a, sunt de ajuns 2-3 oua pe saptamana.

* Ca sa pastram nutrientii din ou si sa asiguram asimilarea lor, ouale de gaina se tin pe foc un timp scurt, pana se intaresc putin (omleta sau oua fierte).

* Ouale crude nu sunt sterile. Coaja lor are multi pori prin care respira viitorul pui, dar si prin care microbii patrund inauntru. De aceea, se recomanda sa spalati bine ouale, chiar si inainte de fierbere, ca sa preveniti salmoneloza.

Vindecatorii recomanda:

Din mosi-stramosi ouale au fost folosite de romani atat pentru vindecare, cat si pentru indeletniciri magice.

1. Pentru tratarea arsurilor, vracii de la tara amestecau doua albusuri cu o lingura de ulei si o lingura de frisca. Cu acest amestec se ungea locul afectat de cateva ori pe zi.

2. Pentru tusea provocata de o raceala puternica se amesteca bine doua oua crude, doua capatani de usturoi pisate si 100 g de osanza topita. Se frectioneaza cu alifia obtinuta talpile, apoi gleznele si in continuare pana la genunchi, timp de 3 zile.

3. Furunculoza si abcesul se trateaza cu efect bun folosind un "aluat" obtinut din doua galbenusuri crude, o lingura miere de albine, 1/2 lingurita de sare si putina faina. Se obtine un amestec asemanator cu argila umeda. Se modeleaza o turtita care se aplica pe furuncul si se tine pana la spargerea lui, datorata antibioticului natural din ou.

4. Pentru vindecarea ranilor si arsurilor se foloseste si o alifie preparata din oua fierte tari. Se scot galbenusurile din 5 oua si se prajesc in 100 g de unt topit sau untura, pana se obtine o masa omogena, de culoare maro, cu care se ung de doua ori pe zi locurile bolnave, ranile, ulceratiile, arsurile etc. Alifia se pastreaza la frigider, in sticluta de culoare inchisa.

5. In tratarea psoriazisului se foloseste alifie care contine albus de ou. Intr-un vas de sticla se amesteca 5 linguri de vaselina curata, 1 lingura crema de corp pentru copii, 1 lingura miere de albine si un albus de ou. Toate componentele se bat 20 minute cu furculita sau se amesteca cu mixerul, pana se obtine un unguent solid, care se va pastra in borcane inchise etans, in frigider. Locurile afectate se freaca cu alifia obtinuta, de 2 ori pe zi, un timp indelungat. In primele doua luni, efectul nu se observa, iar apoi pielea se curata repede. Pe locul afectat ramane o pata pigmentata diferit de culoarea naturala, dar cu timpul pata dispare.

6. Pentru diminuarea durerii in articulatiile inflamate se prepara un amestec din doua linguri de sare si un ou. Ingredientele se bat bine, se intind pe o bucata de tifon impaturit sau pe un prosopel de bumbac si se infasoara articulatiile bolnave. Pe masura ce pansamentul se usuca, se mai aplica din amestec, de 3-4 ori.

7. Persoanele cu ulcer stomacal sau duodenal pot sa-si rezolve problema cu un amestec din doua albusuri de ou crude, 1,5 linguri miere de albine si 15 g de unt. Amestecul incalzit pe baie de aburi se bea cu 2 ore inainte de ora obisnuita de trezire, dupa care se mai sta in pat 2 ore, intai pe partea dreapta, apoi pe spate si pe partea stanga. Regimul dureaza 6 luni.

8. Pentru vindecarea ranilor, taieturilor, mai ales pe degete, batranii folosesc si acum o metoda straveche. Se sparge un ou crud, se desprinde de coaja pielita alba si se infasoara taietura cu ea (pe partea umeda). Se panseaza cu o fasa de tifon. Pielita se lipeste strans de deget dupa ce se usuca, protejeaza rana de infectie si favorizeaza procesul de granulare. In functie de gravitatea problemei, se lasa pe deget 7-10 zile.

Leacuri cu coaja de ou

Au trecut timpurile cand se considera ca lipsa de calciu provoaca numai rahitism la copii si osteoporoza la batrani. Cercetarile medicale au dovedit ca insuficienta de calciu afecteaza sistemul cardio-vascular, provoaca aparitia celulelor canceroase, nervozitate, scadere de memorie, insomnie, iar la femeile aflate la menopauza apar crampe la muschii pulpei. Dar calciul din ou regleaza si procesul de crestere a celulelor, tesuturilor, participa in procesul de metabolism, este indispensabil in activitatea corecta a sistemului nervos si in contractia musculara. Calciul asigura coagularea sangelui si o imunitate buna. El este elementul principal care asigura PH-ul corect in organism. Toate calitatile enumerate ne ajuta sa mentinem o stare de sanatate buna.

Concomitent cu descoperirile medicale, farmaciile s-au umplut cu tot felul de preparate de calciu, mai ieftine si mai scumpe, dar numarul de bolnavi tot nu scade, deoarece noi nu avem nevoie de orice fel de calciu, avem nevoie doar de calciu organic, usor asimilabil. In natura exista doua feluri de asemenea calciu - in corali si in coaja de ou. Atata timp cat in Romania nu exista corali, ramane sa ne indreptam atentia asupra cojilor de ou, care contin aproape 90% din elementul-minune calciu.

Preparate din coaja de ou

* Cea mai simpla metoda de imbogatire a organismului cu microelementul calciu este prepararea citratului de calciu, obtinut din 2 g de coaja pisata, amestecata cu o lingura de suc de lamaie proaspat stors. In varianta asta, calciul se asimileaza aproape in totalitate si nu provoaca aparitia de pietre la rinichi si in vezica biliara sau depuneri in articulatii si in vasele sangvine. Cea mai potrivita perioada pentru luarea citratului este intre orele 19-20, deoarece calciul se asimileaza mai bine pe timpul noptii. Este bine ca toti oamenii peste 40 de ani, mai ales femeile in perioada de premenopauza, sa consume regulat, in mod deosebit iarna, citratul de calciu, nu neaparat pentru profilaxia osteoporozei, dar mai ales pentru intarirea tuturor sistemelor organismului.

* Pulberea de ou (obtinuta prin pisarea si cernerea cojilor bine spalate) se da copiilor incepand de la varsta de 6 luni, adolescentilor si neaparat femeilor insarcinate. O cura dureaza o luna, cu pauza de o luna. Curele se repeta.

* Balsam din ou. Li se recomanda persoanelor cu boli ale aparatului locomotor, cardio-vascular, astm bronsic, parodontoza, exfolierea unghiilor, alopecie (caderea parului), crampe musculare nocturne si insomnie. Un borcan de 3 litri se umple cu oua de casa, dar mai bine cu oua de prepelita bine spalate si uscate. Peste oua se toarna suc de lamaie, ca sa fie cu 2 degete deasupra lor. Borcanul se inchide cu capac de plastic si se lasa 2 saptamani la racoare. Dupa dizolvarea cojilor, amestecul se agita energic cu o lingura de lemn, in asa fel ca peliculele sa se rupa. Amestecul se strecoara prin sita, peliculele si bucatelele de coaja ramasa nedizolvata se arunca, iar in lichid se adauga 250 ml de coniac de calitate (in loc de conservant) si, dupa dorinta, 200 g miere de albine. Se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa sau la 40-60 minute dupa masa. Balsamul se foloseste cu succes si in caz de fractura, deoarece ajuta la formarea rapida a calusului osos. Culoarea cojii nu are importanta, conditia principala este ca ouale sa fie proaspete, de la gaini sau prepelite sanatoase, cel mai bine sa fie din gospodaria proprie. Efectul maxim se obtine daca se folosesc oua de prepelita, care au o componenta mai bogata de microelemente.

ATENTIE: ouale de rata, gasca sau de la pasarile salbatice nu se folosesc pentru tratamente.

Albusul de ou, foarte util!

Intr-un curs de Absolventi de Pompieri, au fost invatati, ca atunci cand se produce o arsura, fie ea cat de extinsa ar fi, primul ajutor este sa pui partea afectata sub apa rece curgatoare, pana cand se mai racoreste stratul de piele ars si apoi sa aplici un albus de ou, batut usor spuma, numai ca sa fie mai usor de aplicat.

Saptamana trecuta, o prietena a pus la fiert un vas cu apa; cand a luat oala care fierbea, a sarit apa fierbinte pe mana ei si i-a ars o mare parte de piele. A bagat mana imediat sub jet de apa rece, destul timp ca sa nu mai simta caldura initiala, cu toate ca durerea era ingrozitoare. Apoi, a spart doua oua, a separat albusul si l-a batut putin si l-a pus pe mana. Mana ei era atat de arsa, incat, cu cat punea albusul pe piele, pielea se usca si ramanea o pelicula care apoi se intarea, si care era colagen natural. A durat cel putin o ora aplicand strat dupa strat albusul pe mana. Mai tarziu, nu a mai simtit durerea si in ziua urmatoare abia mai avea o urma rosie maronie, acolo unde se arsese. Ea a crezut ca va ramane cu o cicatrice oribila, dar pentru surprinderea ei, dupa 10 zile, nu mai avea nicio urma dela acea intamplare, nu mai avea NIMIC !!! Nici culoarea pielii nu s-a schimbat; acea parte arsa, s-a recuperat total, datorita colagenului existent in albusul de ou, care in realitate, este o placenta si este plina de vitamine.

Elena Josan (Formula As)