miercuri, 23 iulie 2014

PINUL







Pinul este un arbore inalt pană la 40 m, cu coroana in tinerete piramidala, apoi la maturitate mai rara, neregulata, cu ramuri  intinse orizontal. Lujerii tineri sunt verzui, mugurii de pin sunt oval-alungiti, de 6-12 mm lungime ascutiti, nerasinosi. Acele sunt unite la baza cate doua, de 4-6 cm lungime, rigide, ascutite, de culoare verde-albastruie sau verde-cenusie. Conurile sunt oval-conice, de 2,5 7 cm lungime, de culoare brun-cenusie; la maturitate se latesc si se desfac.


BOLI CARE SE VINDECA PRIN TRATAMENT CU PIN 


UTILIZARI INTERNE


1. Tuse, tuse iritativa, bronsita, astm, pneumonii (cu adjutant)

Se iau zilnic 3-4 linguri de sirop de ace de pin. Preparatul se inghite nediluat, incet, lasandu-l sa alunece pe gat. Suplimentar se fac bai cu cetini de pin sau masaj cu un unguent  (cumparat din comert) in care se adauga cateva picaturi de ulei de pin si aceeasi cantitate de menta (ambele cumparate de la Plafar).

2. Traheita, traheobronsita, tuse uscata iritativa

Se face gargara ci 1 lingurita de plamadeala de rasina in alcool, diluata in jumatate de pahar de apa. La 10 minute dupa gargara este foarte bine sa se inghita lent o lingurita de miere lichida sau, si mai bine, o lingurita de sirop de ace obtinut in miere.

3. Infectii reno-urinare grave care nu raspund la alte forme de tratament, cistita cu sangerari, hematurie (urina in sange). nefrita, uretrita

O jumatate sau 1 lingura de plamadeala de rasina de pin in alcool se dizolva intr-o jumatate de cana de apa si se bea imediat, pe stomacul gol. Acest remediu limpezeste urina, cicatrizeaza traiectul reno-urinar si alina durerea. Plamadeala de rasina de pin in alcool, combinata cu tinctura de ienupar si administrata dupa aceeasi metoda, este un elixir infailibil in toate cazurile de nefrita, cistita, uretrita. Se iau trei doze pe zi, in cazul bolilor cronice si pana la 6 doze/zi, in cazul celor acute.

4. Hipofunctie a glandelor cortico-suprarenale, impotenta si sterilitate masculina

Se consuma zilnic 4-8 linguri de sirop de pin pe zi, pe stomacul gol. Efectele apar in timp (minimum 2 luni) dar sunt foarte stabile. De asemenea, la  problemele care pot aparea din cauza disfunctiilor glandelor suprarenale: eczeme si boli de piele, bo;i autoimune, uscari ale mucoaselor, este recomandata cura cu sirop de ace de pin. 

5. Bulimie (tendinta de a manca necontrolat)

Se mesteca 3-4 ace de pin verzi. De asemenea, este indicat sa se mestece ace de pin inainte de masa. pentru a reduce astfel cantitatea de hrana consumata. Seva acelor de pin are efecte miraculoase in reglarea apetitului.

6. Raceli frecvente, cistite recidivante, sistem imunitar slabit

Se consuma de 3 ori/zi cate 2 lingurite de sirop de ace de pin preparat cu miere.


UTILIZARI EXTERNE 


1. Rani usoare, rani infectate

Se aplica plamadeala de pin in alcool cu un tampon de vata. Preparatul se pune din abundenta astfel incat sa formeze o crusta pe locul afectat. Cicatrizarea si vindecarea sunt rapide si nu lasa urme. In cazul ranilor adanci sau facute cu obiecte foarte murdare, se face o curatare foarte buna cu un tampon de vata inmuiat in tinctura inainte de a lasa rana sa se cicatrizeze sub actiunea rasinii de pin.

2. Astenie, convalescenta, dureri musculare

Se fac bai generale cu extract de cetini de pin. dupa care se fac si frictionari usoare cu alifie de rasina de pin pe talpi, pe genunchi (in scobitura aflata la doua degete si jumatate sub rotula), pe umeri.

3. Reumatism

Se fac bai fierbinti cu cetini locurilor dureroase (baia sa dureze cam 20 de minute) dupa care ung cu rasina. Atunci cand este frig sau umezeala, se fac doua aplicatii pe zi cu alifie de rasina pe articulatiile dureroase.

4. Hemoroizi

Se aplica pe locul afectat, de doua ori pe zi, alifia de rasina al carei mod de preparare este descris mai jos. Cu alifia ceva mai tare (se pune mai multa ceara) se fac mici supozitoare cu rol cicatrizant si antiinflamator.

5. Scabie (paraziti ai pielii)

Se pune o mana de scoarta de pin tocata marunt intr-un litru de apa si se fierbe la foc mic, adaugand apa din cand in cand, vreme de 3-4 ore pana cand ramane pe fundul vasului o pasta uniforma, usor lipicioasa. Cu aceasta pasta se ung zonele afectate. In prealabil, este bine sa se faca o pensulare cu plamadeala de rasina de pin in alcool.

6. Psoriazis

Se ung zonele afectate alternativ cu alifie de rasina de pin si cu pasta din scoarta de pin, al carui mod de preparare a fost descris anterior.


RASINA SI PLAMADEALA DE RASINA IN ALCOOL
 mod de preparare

Intr-un pahar cu alcool alimentar de minimum 80 de grade se adauga 3-4 linguri de rasina de pin amestecand foarte bine astfel incat sa se dizolve perfect. Dupa ce s-a dizolvat, se mai lasa 24 de ore ca sa se decanteze dupa care se filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare. 

BAILE DE CETINI DE PIN

Se pun 2-3 maini de ramuri tinere de pin, cu tot cu ace, tocate bine, in jumatate de galeata de apa. Se lasa la macerat de seara pana dimineata cand se filtreaza. Dupa filtrare maceratul se lasa deoparte iar cetinile sunt puse sa dea in clocot in inca 3-4 l de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza.In final se amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece filtrat anterior. Preparatul se toarna in apa de baie. O baie cu extract de cetini dureaza 15-20 minute iar apa trebuie incalzita progresiv asa incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe substante active. 



ALIFIA DE RASINA DE PIN 

Se obtine in casa, cu unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt (cat mai gros) intr-o oala si se fierbe la foc de intensitate medie inlaturandu-se spuma din cand in cand. Dupa 15-20 minute niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei iar untul ramane limpede. Atunci se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara sedimente pe fund) intr-o alta oala curata in care se adauga si un bob de ceara de albine, de marimea unei alune. Se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este omogen, se adauga 2-3 linguri de rasina de pin. In Ardeal  si Bucovina mai puneau in compozitie si putina tamaie curata (2-3 bobite) care-i dadea unsorii o aroma si o putere tamaduitoare aparte. Dupa ce se amesteca bine componentele, alifia se pune intr-un borcan sa se raceasca si se pastreaza la rece.


Un comentariu: